Opţiunile tratamentului obişnuit pentru cancer, precum terapia cu radiaţii şi chimioterapia, poate să fie costisitor şi uneori ineficient. Totuşi, noi studii clinice testează efectul dozelor crescute de vitamina C, în combinaţie cu tratamentul standard asupra rezultatelor de sănătate pentru pacienţii cu cancer.

În anii ’70 şi ‘80, câştigătorul premiului Nobel, Linus Pauling, împreună cu chirurgul Ewan Cameron, a emis pentru prima oară ipoteza beneficiilor clinice ale vitaminei C în tratarea oamenilor cu cancer.

De atunci, studii ulterioare pe animale şi culturi de celule canceroase sugerau că o concentraţie ridicată de acid ascorbic ar putea preveni şi trata cancerul.

Mai multe studii recente au examinat combinarea efectului supradozei de vitamina C şi tratamentul convenţional de cancer. O parte a acestei cercetări a arătat că, pacienţii care au primit tratamentul combinat au avut o progresie încetinită a bolii, în timp ce, alţii au sugerat că efectele secundare ale chimioterapiei au fost mai puţin pronunţate printre cei care, de asemenea, au luat doze crescute de vitamina C.

Pentru obţinerea unei doze mari în cadrul acestor studii, vitamina C este de obicei administrată folosind infuzia intravenoasă. Vitamina C are o “viaţă pe jumătate” scurtă de numai 2 ore în corpul uman, de aceea trebuie administrat în doze mari de tratament.

Un nou test clinic studiază efectul de a da între 800 şi 1.000 de ori mai mult decât doza zilnic recomandată de vitamina C pacienţilor cu cancer de plămân şi cancer la creier.

Noul studiu a fost condus de oamenii de ştiinţă de la Universitatea Iowa din oraşul Iowa, iar rezultatele au fost publicate în jurnalul Cancer Cell.

Vitamina C trece de studiul de siguranţă umană

Ca parte a studiului de siguranţă umană, 11 pacienţi cu cancer la creier care urmau chimioterapia standard şi terapia cu radiaţii, li s-au administrat, de asemeni, 3 infuzii intravenoase săptămânale de vitamina C timp de 2 luni şi mai apoi 2 infuzii săptămânale timp de 7 luni.

Fiecare infuzie le-a crescut pacienţilor nivelele de vitamina C din sânge la 20.000 micromoli (μM). Nivelul mediu de vitamina C la adulţi este de aproximativ 70 μM.

Per total, tratamentul a fost bine tolerat. Echipa a observat foarte puţine efecte secundare minore, ca şi gură uscată şi episoade rare şi scurte de hipertensiune arterială.

Acest test de siguranţă a fost prima fază din seria de încercări clinice care vor investiga dacă supradoza de vitamina C poate mări eficient durata şi calitatea vieţii pentru pacienţii ce sunt trataţi cu chimioterapie şi terapie cu radiaţii.

Pentru moment, datele de la încercările din faza I arată că pacienţii cu glioblastom au supravieţuit cu 4-6 luni mai mult decât supravieţuirea medie observată la pacienţii care urmează numai tratamentul convenţional. În mod specific, pacienţii care au mai primit doze ridicate de acid ascorbic au supravieţuit timp de 18-22 de luni comparativ cu 14-16 luni, cât este rata tipică de supravieţuire pentru glioblastom.

Pentru faza următoare II a încercărilor clinice, cercetătorii vor examina efectele vitaminei C la participanţi cu stadiul 4 de cancer la plămân cât şi la aceia cu tumori agresive la creier ca şi glioblastomul.

Cum slăbeşte vitamina C… celulele canceroase

Mecanismul care poate explica eficienţa posibilă a vitaminei C în tratarea cancerului la creier şi cancerului la plămân are legătură cu metabolismul celulelor canceroase.

Drept consecinţă a metabolismului defect ce apare înăuntrul mitocondriilor celulelor canceroase, aceste celule produc nivele anormal de crescute de aşa-numitele molecule de fier redox active. Aceste molecule reacţionează cu vitamina C şi formează peroxid de hidrogen şi radicali liberi de peroxid-derivat de hidrogen.

Oamenii de ştiinţă cred că aceşti radicali liberi induc moartea celulelor canceroase prin vătămarea celulelor ADN. Se mai crede, de asemenea că, radicalii liberi slăbesc celulele cancerigene şi le fac mai vulnerabile la chimioterapie şi terapia cu radiaţii.

„Această lucrare dezvăluie o fragilitate la celulele cancerigene care se bazează pe producţia proprie a agenţilor de oxidare care ne permite să utilizăm compuşii activi redox, precum, vitamina C, pentru a sensibiliza celulele de cancer la radiaţii şi chimioterapie.” A spus Garry Buettner, co-autor al studiului.

Co-autorul senior, Douglas Spitz a comentat şi el la semnificaţia descoperirilor:

„Acesta este un exemplu semnifictativ despre ce detalii ale mecanismelor posibile şi ştiinţa de bază a compuşilor redox activi ştim versus celule normale ce pot fi folosite ca pârghii clinice în terapia cancerului,” a explicat el. „Aici, noi am verificat convingător că, mărirea ionilor de metal activ redox la celulele canceroase a fost responsabilă de această sensibilitate diferenţiată de cancer versus celule normale la doze foarte mari de vitamina C.”

Dacă abordarea se dovedeşte a fi eficientă şi în cadrul testelor clinice viitoare, noul tratament ar putea fi, de asemenea, cu costuri semnificativ reduse decât tratamentul standard. Pentru a pune asta într-o perspectivă, costurile curente pentru 9 luni de tratament intravenos cu vitamina C, ca parte a fazei II a încercărilor, sunt mai mici decât o singură doză de chimioterapie.

Un comentariu

  1. „viaţă pe jumătate” era probabil în textul original „half-life”, ceea ce înseamnă „timp de înjumătăţire”: este vorba de timpul în care concentraţia vitaminei C în sânge scade la jumătate (faţă de concentraţia obţinutăîn urma administrării)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *