Medicamentul pentru cancer, Sursa foto: Carlos Chavez, LA Times

Toată lumea speră şi îşi doreşte o descoperire de ultim moment pentru cancer care să salveze pacienţii condamnaţi. Aproape că nu se întâmplă niciodată aşa. Cu Gleevec, s-a întâmplat.

Pastila luată o dată pe zi a schimbat leucemia mieloidă cronică, sau LMC, de la o condamnare la moarte, la o boală flexibilă. Acum, datele arată că a ajutat 83 % din pacienţi să traiască încă 10 ani sau chiar mai mult, chiar şi cu reacţii adverse ce includ iritaţii caracteristice, greaţă şi oboseală.

Şi unii au putut să se oprească întru-totul din a mai lua pilule, chiar dacă nu sunt vindecaţi, echipa iniţială de cercetători a raportat Joi, în Jurnalul de Medicină New England.

„Este primul medicament personalizat, ţintit, folosit vreodată. A fost de asemenea cel mai de succes,” a spus Dr. Richard Silver, hematolog şi oncolog la Centrul Medical Presbyterian-Weill Cornell din New York care a ajutat la primele testări ale medicamentului la pacienţi.

„Acesta a fost fiorul vieţii mele,” a zis Silver.

Înainte să apară Gleevec pe piaţă pacienţii cu LMC aveau 3 opţiuni: tratament cu chimioterapie toxică, transplant de măduvă osoasă, sau numai să moară. Chiar şi cu tratament, pacienţii rareori trăiau mai mult de 3 ani. „Era cu adevărat o condamnare la moarte,” a afirmat Silver.

Gleevec a funcţionat atât de bine şi de repede că testele de încercare ale medicamentului împotriva unor regimuri mai vechi de chimioterapie au fost oprite pentru ca toată lumea să primească pastila. Administraţia Alimentelor şi Medicamentelor (AAM) a aprobat rapid şi acum Societatea de Leucemie & Limfom estimează că între 36.000 şi 100.000 de americani sunt supravieţuitori ai LMC.

Bharat Shah din Atlanta e unul dintre ei.

Shah şi-a adus soţia Milan şi nora, Dr. Reshma Shah, medic de a familie, la întâlnirea unde oncologul său i-a dat diagnosticul în 2000. „M-am uitat la Reshma şi deodată ce şi-a lăsat capul în jos şi a început să plângă, am ştiut că veştile nu erau bune,” a povestit Shah.

„Eu mai aveam între 6 luni şi 3 ani de trăit.”

Shah se simţea bine, dar sângele lui spunea o poveste diferită. Celulele lui albe şi celulele sistemului imunitar se înmulţeau cu sălbăticie. Doar 60 de ani şi înfrunta chimioterapia dură şi toate efectele secundare înainte de aproape-sigura moarte.

El şi cu familia au intrat pe Internet. Câteva rude sunt doctori şi au auzit de laboratorul lui Silver că ia parte la teste clinice cu Gleevec. Printr-o coincidenţă, un doctor care e rudă cu el a întâlnit un fost membru al echipei lui Silver şi Shah s-a înregistrat la teste.

„În decursul a 2 luni totul a revenit la normal,” a spus Shah. El devenise un navetist regulat între Atlanta şi New York. El ia Gleevec zilnic.

„După 17 ani de tratament, singurul efect secundar pe care l-am simţit a fost că ochii îmi erau umflaţi”. Şi Silver îl cheamă în fiecare an să vorbească la orele şcolii medicale.

„Putea să fie mort. E de necrezut,” a zis Silver.

„Să traieşti cu oportunitatea când poţi merge la un pacient să spui, ‘Noi avem acest nou medicament şi pare grozav’ şi e grozav,” a adăugat Silver. „Vă puteţi imagina ce bucurie este să îi vezi pe aceşti oameni că-şi trăiesc viaţa în mod productiv, cu locurile lor de muncă şi familiile lor şi copiii şi nepoţii.”

Cercetătorii, conduşi de Dr. Brian Druker de la Universitatea de Sănătate şi Ştiinţă din Oregon, au publicat Joi raportul lor final cu privire la testele iniţiale cu Gleevec, care avea în vedere 1.100 de pacienţi.

Medicamentul a fost primul conceput să se potrivească cu o anumită mutaţie genetică ce cauzează LCM (leucemia mieloidă cronică). Până atunci, multe dintre chimioterapii au ajuns rapid după divizarea celulelor – o marcă a cancerului, însă o abordare care de asemenea produce daune foliculilor părului, în înăuntrul gurii, căptuşelii intestinelor şi altor ţesuturi sănătoase.

Gleevec se adresează unei mutaţii specifice a LCM. Acum terapiile adresate sunt obişnuite şi pot avea rezultate remarcabile pe un grup restrâns de pacienţi cu mutaţii genetice specifice la tumorile lor. Cu LCM, aceleaşi schimbări genetice afectează aproape fiecare pacient.

„E o rată de 83 % de supravieţuire de 10 ani, e extraordinar,” a afirmat Silver. „A condus la ceea ce noi numim vindecări biologice.” Pacienţii au în continuare leucemia, dar nu le afectează numărul de celule sanguine.

În Europa, doctorii încep să recomande pacienţilor cărora le e mai bine de la medicament, după un an sau mai mult, să încerce să se oprească. Druker şi colegii săi, cred că, aproximativ 10 % dintre toţi pacienţii care iau Gleevec vor putea să nu mai ia medicamentul şi 40 % (sau peste) dintre aceia care arată un răspuns rapid la medicament.

Shah a încercat să se oprească, dar celulele lui sangvine au început să urce şi el împreună cu Silver au decis că ar trebui să reia pastilele.

Nu e totul dulce şi frumos. Cu toate că, Gleevec a fost pe piaţă de mai bine de 15 ani, costurile sale încă sunt mai bine de 140.000 de dolari americani pe an, conform cu Dr. Hagop Kantarjian de la Centrul de Cancer MD Anderson din cadrul Universităţii din Texas, unul din liderii iniţiali de testare a Gleevec.

Shah, acum pe asigurare de sănătate, plăteşte el pentru călătoria înspre şi dinspre New York pentru a se vedea cu Silver şi să aibă grijă de situaţie. „Fără asigurare, m-ar fi costat cam 20.000 $/lună,” a spus el. Chair şi aşa, el cheltuie între 8.000 – 10.000 $ din buzunarul propriu pentru medicament. „Asigurarea de sănătate plăteşte o grămadă de bani pentru mine,” afirmă Shah.

Gleevec, cunoscut în general ca Imatinib, acum are rivali. Preţul nu a coborât în SUA încă, dar pastilele făcute de o companie indiană costă 400 $/an şi o versiune canadiană costă 8.800 $, a scris Kantarjian într-o recenzie pentru Societatea Americană de Oncologie Clinică.

„Imatinib a fost evaluat la 26.000 $/an în 2001. Preţul lui Imatinib a crescut cu 10 – 20 % anual,” a remarcat el.

Oncologii au pus presiune pe producătorul Gleevec (Novartis) dar şi pe alţi producători, să reducă preţul.

„Costurile de producţie pentru aprovizionarea pe un an a tabletelor de 400 mg Imatinib este de 159 $,” a scris Kantarjian. „De azi în 2 ani, preţul general al Imatinib în SUA (sau achiziţionat de peste graniţă) va fi cu mult mai redus, sperăm că mai puţin de 1.000 $/an.”

Şi există 2 medicamente rivale în aceeaşi clasă cu Gleevec. Tasigna, cunoscută în general ca Nilotinib şi Sprycel ori Dasatinib, ce funcţionează la pacienţi care nu au fost ajutaţi de Gleevec sau a căror cancer a suferit mutaţii care să reziste efectelor sale.

Şi acestea pot de asemenea costa aproape 150.000 $/an.

„Fiecare dintre noii agenţi au un profil distinct de siguranţă şi eficienţă,” a scris echipa lui Druker.

În 2014, fiecare nou medicament aprobat de AAM costă mai bine de 120.000 $/an pentru a fi folosit.

Companiile de medicamente indică faptul că nu întotdeauna pretind acel preţ companiilor/caselor de asigurări şi spun că ei de asemenea oferă reduceri şi cupoane speciale pentru pacienţii care nu au asigurare.

Novartis, care fac Gleevec şi câştigă mai bine de 4 miliarde $/an din medicament, spune că majoritatea pacienţilor plătesc mai puţin de 100 $/ lună din propriile lor buzunare.

„Merită, vă spun eu,” a zis Shah.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *